Face? i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris

Face? i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris

Mediul familial și copilăria[ modificare modificare sursă ] Jacob Eberst a fost cel de-al șaptelea copil al lui Isaac Juda Eberstun cantor evreu provenit din orașul Offenbach am Main din Hessalângă Frankfurt am Main. Bunicul din partea tatălui, Juda Eberst ca. El însuși a avut o frumoasă voce de tenor și își pregătise fiul de timpuriu în muzica iudaică. Pe lângă această meserie, Isaac a deprins și meșteșugul legătorilor de cărți, care însă îl pasiona mult mai puțin decât Face?

i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris. La douăzeci de ani el a părăsit orășelul natal, pentru a cutreiera Hessa și Renania, acceptând diverse angajamente drept cantor în sinagogi sau ca violonist prin cârciumi, pentru a-și câștiga pâinea.

În a ajuns la Deutz, pe atunci o suburbie a Köln -ului cu o mare concentrare de parcuri de divertisment, cârciumi și restaurante. Având aici mai multe angajamente decât în alte părți, Isaac s-a stabilit la Deutz și, conform legislației prusace, a adoptat numele Offenbacher, după orașul natal. O anumită stabilitate economică i-a fost asigurată după puțin timp, înprin căsătoria cu Marianne Rindskopffiica unui cămătar, dar prosperitatea noii sale familii nu a fost de lungă durată: în timpul războaielor de eliberare antinapoleoniene, Deutz-ul și-a pierdut importanța ca orășel de agrement.

Isaac Eberst sau Offenbacher, cum se numea el atuncia fost nevoit să devină, pentru scurt timp, legător de cărți. În speranța de a putea supraviețui totuși dând ore de muzică, el s-a mutat în la Köln cu întreaga familie. Om cu foarte multe talente, cantorul nu stăpânea numai diverse instrumente muzicale chitara, flautul și vioaraci nutrea și anumite ambiții în domeniul literaturii, scriind poezii și tratate pe teme religioase, Face?

i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris arată ca adept al ideilor Viteza dating fetele emancipare a evreilor.

Într-un cartier de mici negustori al Köln-ului s-a născut la 20 iunie Jacob, viitorul compozitor. Dând încă din copilărie dovadă de talent muzical, Jacob a luat lecții de vioară de la vârsta de șase ani, la opt ani compunând scurte lied-uri. Tatăl a fost surprins și încântat să afle apoi că fiul încercase în secret să cânte și la violoncel, deși brațele lui de copil nici nu puteau încă să cuprindă acel instrument.

Această descoperire întâmplătoare îl determină pe Isaac să-și încredințeze fiul lui Joseph Alexanderun violoncelist excentric din Köln.

Face? i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris Cum de a propune o intalnire unei fete

La el Jacob de-abia a dobândit abilitatea tehnică necesară instrumentului, când a și fost luat de tatăl său, silit de starea economică precară să valorifice toate aptitudinile copiilor cât mai repede, ca muzicant prin localuri. Împreună cu Julius și Isabella, un frate și o soră mai mari, Jacob a format un trio care interpreta cu predilecție dansuri la modă și melodii din opere.

Vârsta oricum fragedă a copiilor a fost subevaluată în textul afișelor, mai ales Jacob a fost prezentat peste tot drept un copil-minune. Deși tatăl devenise între timp cantor cu salariu fix al comunității evreiești, micii muzicieni au fost și ei obligați să contribuie la întreținerea unei familii ajunse între timp la doisprezece membri, uneori chiar cu câte două reprezentații pe zi. Totuși, tatăl nu a neglijat educația copiilor. El și-a pus speranțele mai ales în Jacob, căruia i-a plătit în continuare lecții de violoncel, întâi la Alexander, mai târziu la profesorul Bernhard Breuercare l-a instruit pe adolescent probabil și în teoria compoziției [8].

Breuer însuși devenise celebru în Köln drept membru fondator al conservatorului și compozitor al melodiilor Face? i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris carnaval. După un timp, Isaac a realizat că nici Breuer nu mai avea ce să-l învețe pe Jacob și a decis să-și înscrie fiul la conservatorul de la Paris. Cariera de violoncelist la Paris [ modificare modificare sursă ] În noiembrie Isaac a plecat cu fiii săi Jacob și Julius spre Paris. Primul nu avea decât paisprezece ani, cel de-al doilea optsprezece.

După o călătorie de patru zile cu poștalionul, tatăl l-a înscris la conservator pe tânărul Jacob chiar în a Face? i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris zi după sosire. El i-a prezentat directorului acestei instituții, care era pe vremea aceea celebrul compozitor Luigi Cherubini -scrisori de recomandare care-l prezentau pe fiul său drept un copil-minune. Maestrul Cherubini, pe atunci deja un om înaintat în vârstă, foarte tipicar și puțin infatuat [9]a refuzat întâi cererea neregulamentară, invocând originea străină a tânărului violoncelist [10]însă a fost până la urmă convins de o probă a măiestriei lui Jacob, permisă datorită insistențelor unui tată care nu voia nicidecum să renunțe la ambițiile sale [11].

Acesta a mai rămas timp de trei luni la Paris, alături de fiii săi, cărora le-a procurat o locuință și un modest venit datorat înscrierii în corul unei sinagogi. Tatăl Isaac nu a reușit să pună bazele unei noi existențe în Paris și a revenit definitiv la Köln, lăsându-și băieții singuri în orașul luminilor. În scurtă vreme, fiii lui Isaac vor purta numai numele de Jacques și Jules.

În aceea perioadă viața metropolei era tulburată de urmările revoltei înăbușite de la Lyonprin care muncitorii reacționaseră contra interdicției legale a asociațiilor secrete de genul cluburilor republicane. Centrul Parisuluiunde se afla și conservatorul, era afectat în mod special de revolte republicane greu de controlat.

Tânărul Jacques a renunțat la studiu după numai un an, fiind distras de neliniștea socială și, în general, de viața politică, artistică și mondenă a Parisului.

Тут уже было совершенно темно. Люди замедлили бег, и Ричард вынул фонарик, чтобы обозреть окрестности. На полу под ними было расставлено разнообразное сложное оборудование, однако никаких признаков деятельности не наблюдалось.

În el Face? i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris angajat în orchestra Operei Comice și a frecventat în același timp, după sfatul colegului său deja consacrat ca violoncelist, Hippolyte Seligmannlecțiile violoncelistului virtuoz Louis-Pierre-Martin Norblin Pe lângă Seligmann și l-a făcut prieten pe compozitorul Jacques Fromental Halévy -a cărui operă Evreica tocmai avusese în februarie un succes notabil la Opera din Paris.

Acesta i-a dat probabil din când în când lecții de compoziție. Asemeni preceptorului său, care era și dirijor șef al operei pariziene, Offenbach a învățat în curând pe de rost toate partiturile pieselor în vogă. Plictisit până la urmă și de sarcinile care-i reveneau în orchestră, tânărul muzician era mereu pus pe șotii, ceea ce i-a adus adeseori scăderi usturătoare de salariu.

Cu firea lui veselă și-a făcut repede un cerc larg de prieteni, care cuprindea în afara fratelui și a lui Seligmann, foști colegi de studiu și pe frații Lütgens, fiii unui violonist din Köln. Despre Jules Offenbach - nu se va mai afla mare lucru. Ajuns la ParisJacques a făcut în curând cunoștință cu carnavalul și a frecventat cu plăcere, împreună cu prietenii săi, balurile mascate. În acest mediu își făcuse apariția cu puțin timp în urmă cancanulun dans adoptat din speluncile cu renume îndoielnic din afara Parisuluiadus, se zicea, de soldați din Algeria.

Se spune că La Battue, un om sărman ajuns peste noapte milionar datorită unei moșteniri și devenit legendar sub masca de carnaval a unui Lord Seymour [12] cu băierile pungii larg deschise, ar fi finanțat în prima reprezentare a dansului pe o scenă de vodevil.

Cu toate împotrivirile inițiale ale oficialităților, dansul devenise în scurt timp popular. Îndrăgită pe atunci era executarea cancanului coborând în lanț și cu mult tumult pe trepte [13].

Alexandre Laemlein: Portretul lui Jacques Offenbach, ca. Primele lui compoziții la Paris au fost valsuripe care le-a scris din dorința de a deveni renumit în buna societate. Aceste compoziții denotă latura personalității lui Offenbach predispusă la melancolia și visele provenite din dificultatea singurătății sale într-o metropolă, la vârsta când alți copii sau adolescenți se află încă sub oblăduirea părinților [14]. Încurajat de Halévy, care-i prevedea un viitor strălucit de compozitor [15]dar probabil și în urma unei crize sufletești, Jacques a părăsit Opera Comică dating zărnești doamna in varsta caut baiat tanar topoloveni Prima interpretare pentru publicul larg a unor suite de valsuri de Offenbach a avut loc înîn cadrul unui concert de promenadă în sala cafenelei Jardin Turc.

Fiind de-acum încolo considerat un talent promițător, el a fost interpretat de către dirijorul Louis-Antoine Jullien și în sezonul de vară din Jardin Turc. Activitatea pentru Jardin Turc a fost întreruptă abrupt, probabil din cauza diferendelor cu Louis-Antoine Jullien, astfel încât compozitorul s-a văzut deodată lipsit de venituri.

Un tânăr muzician german, Friedrich von Flotow [16] l-a scos până la urmă din încurcătură, oferindu-i posibilitatea să participe alături de el la concertele din saloanele plutocrației pariziene. Datorită virtuozității la violoncel și ușurinței cu care compunea romanțe, Offenbach a devenit un oaspete agreat în salonul contesei Bertin de Vaux.

Frecventarea acestui salon, care se bucura de un bun renume în lumea elitelor muzicale, i-a înlesnit lansarea ca violoncelist, la nouăsprezece ani. Primul concert în public l-a susținut alături de Jules, în Prin ascensiunea ca violoncelist al saloanelor pariziene, Offenbach a Face? i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris în schimb o serie de discipoli.

Renumele de curând dobândit i-a permis să apară și pe scena cazinoului din Kolnîntr-o primă vizită acasă după șase ani petrecuți la Paris.

În timpul acestui sejur mai îndelungat la Köln a murit mama compozitorului, la 17 noiembrie Decesul mamei sale a marcat despărțirea lui Offenbach de ținuturile natale. Atât lunile petrecute la Koln cât și perioada imediat următoare la Paris au fost productive pentru tânărul Offenbach.

Face? i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris caut femei care cauta barbati întorsura buzăului

Romanțele sale din aceea perioadă au fost remarcate, în special una care interesa și din punctul de vedere al zvonurilor gustate de societatea pariziană. Romanța în cauză era dedicată unei tinere din buna societate, Herminie d'Alcain, căreia familia îi interzisese relația cu Offenbach, deși acesta devenise între timp celebru. Pentru a o seduce pe Herminie, tânărul Jacques s-a străduit în să-și consolideze reputația printr-un turneu în provincie. La întoarcere, Offenbach era mai solicitat ca oricând.

După un alt turneu la Londra, încununat și de succesul material, familia lui Herminie a acceptat mariajul, dar l-a condiționat cu convertirea lui Offenbach la catolicism. După căsătorie, tânăra pereche s-a mutat într-o locuință relativ modestă din Passage Saulnier.

  • Jacques Offenbach - Wikipedia
  • Fete pentru casatorie din buzau ziarul opinia buzau
  • Noaptea în Paris - Bogdan Mirică
  • Intalni? i- va pentru mine

Rezultatul convertirii la catolicism este că pe mormântul lui Offenbach la Paris se află crucea creștină. Noua poziție socială, legăturile strânse cu lumea mondenă și dorința de stabilitate materială au redeșteptat în curând ambițiile lui Offenbach de a reuși femeie caut relatie în calitatea de compozitor.

Aceste ambiții vizau, în parte datorită firii sale dar desigur și favorizate de Aga?

at sentin? a pentru a intalni o femeie mediu receptiv pentru senzațiile ușoare și fugitive ale teatrelor Face? i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris varietăți și a vieții de noapte, genurile parodiei și bufoneriei muzicale.

Prima operă care a fost ținta râsului offenbachian a fost oda simfonică Deșertul a compozitorului Félicien César Davidcare se bucurase în de mare succes.

Tema romantică a artistului care caută natura sălbatică și neatinsă în Deșert este transformată de Offenbach în același an într-o farsă în care patosul modelului este contracarat de plângerile prin care un dandy impută deșertului lipsa cafenelelor și un climat mizerabil. În lamentațiile acestea sunt amestecate fragmente din melodiile în vogă pe străzile Parisului.

Cu scopul de a se vedea interpretat pe scena Operei Comice, Offenbach a prezentat doar la două luni după această parodie, în aprilienu mai puțin de șapte noi fragmente de operă într-un concert dramatic. Este vorba de diverse romanțe și cuplete vesele, asemenea celor care se vor întâlni ulterior în operetele renumite ale compozitorului. Succesul acestor piese a atras după sine prima ofertă din partea Operei Comice, Face?

i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris o prelucrare muzicală a vodevilului Alcovul. Directorul acestei instituții a refuzat însă până la urmă muzica lui Offenbach, care nu a mai ajuns, Face? i cuno? tin?

a cu barba? ii din Paris toate străduințele acestuia, să fie reprezentată.

July 26, Noaptea în Paris Mâine ne trezim la și după 12 kilometri de mers pe jos prin Paris, vreau doar să îmbrățișez mormanul de perne îngrămădite în vârful patului de hotel.

Pentru a-și întreține familia Offenbach a frecventat în continuare ca violoncelist seratele pariziene. Însă nu pentru mult timp; revoluția din a obligat plutocrația și anturajul ei bulevardier, în majoritate monarhist, să fugă peste noapte din Paris.

În februarie, Offenbach a plecat la Köln Face? i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris cu tânăra sa soție și cu fetița lor nou născută, cu speranța să aibă acolo mai multe angajamente. Se pare că muzicianul nu dispunea pe atunci de nici un mijloc de trai și a avut nevoie de o perioadă de acomodare la Köln, unde izbucniseră incidente, ca peste tot în Europa.

Datorită atitudinii patriotarde și a talentului său muzical Offenbach a fost acceptat repede de către societatea din Köln. Importanța lui Offenbach ca muzician este evidentă cu ocazia aniversării a de ani de la întemeierea domului din Köln, pe data de 14 augustcând a interpretat ca solist o fantezie muzicală bazată pe operele lui Rossini, în fața unor oficialități prusace și austriece [20].

Compoziția sa Alcovul, pe care o tradusese în germană și o reprezentase în ianuarie și în orașul său natal, nu s-a bucurat în schimb de succes. Între timp, la Paris a fost restabilită liniștea și Offenbach nu a mai avut nici un motiv de a zăbovi în Köln. La scurt timp de la plecarea fiului său a murit Isaac Offenbacher, în aprilie La Paris, Offenbach și-a reînnoit insistent ofertele pentru Opera Comică, însă nu a avut succes cu nici unul din proiectele prezentate.

Ca violoncelist el s-a bucurat însă, ca de obicei, de prețuirea societății pariziene și a avut chiar șansa de a-l cunoaște cu ocazia unui concert în palatul Élysée pe președintele Louis Napoléon, matrimoniale in vranje împărat Napoleon al III-lea. Muzicianul a primit apoi, în primăvara anuluiîn mod nesperat, oferta de a reorganiza și dirija neînsemnata orchestră de la Théâtre français.

Noul director al acestei instituții, un bonvivant bogat, îl simpatiza probabil pe glumețul Offenbach și avea nevoie de un aliat pentru reorganizarea teatrului de comedie.

Offenbach a acceptat, bucuros să scape de existența nesigură de muzician al saloanelor și s-a străduit cu succes să ridice nivelul foarte scăzut al orchestrei, care avea sarcina de a acompania uneori reprezentațiile și de a întreține între acte Celibamy Young Dating Site. Perseverența sa a fost foarte apreciată de conducerea teatrului, însă actorii s-au împotrivit în fel și chip unei reevaluări a orchestrei [21].

Scârbit de piedicile care i se puneau, Offenbach a renunțat după un timp să mai dirijeze el însuși orchestra, însă s-a îngrijit în continuare de bunăstarea muzicienilor săi, asigurându-le salarii mai mari decât le avuseseră înainte. Între zilele de 2 și 4 decembrie Parisul a fost martorul unei revolte a cercurilor burgheze republicane, căreia nu i s-au alăturat masele încrezătoare în promisiunile demagogice ale președintelui Napoléon.

Neliniștile au servit drept pretext pentru dizolvarea parlamentului și instaurarea unui regim de teroare. Dictatura care a urmat a favorizat o industrializare rapidă a țării și modernizarea instituțiilor economice și administrative. Exact după un an de la lovitura sa de stat și la 48 de ani de la încoronarea unchiului său Bonaparte este uns Napoleon al III-lea pe data de 2 decembrie ca împărat al francezilor, în urma unui plebiscit.

Prins de obligațiile care decurgeau din angajamentul pentru Théâtre français și de frecventarea societății boeme, în care ajunsese să facă cunoștință cu jurnalistul Jules Janin, cel mai redutabil critic de teatru parizian și viitorul său adversar, Offenbach a prezentat de-abia în o nouă compoziție publicului, idila pastorală Le Trésor à Mathurin.

Tot în speranța de a se vedea în fine reprezentat pe scena Operei Comice el a dedicat la scurt timp după aceea opera Pépito soției directorului acelei instituții, Madame Perrin. Rezerva Operei Comice față de compozițiile lui Offenbach a fost criticată după această premieră la Teatrul de Varietăți de însuși Jules Janin. Compozitorul și-a găsit un aliat și în jurnalistul Henri de Villemessant. Acesta întemeiase încă din tinerețe jurnalul de modă [La] Sylphide și avusese de timpuriu ideea de a oferi în paginile lui un foileton elogios despre diverse articole de consum, pentru care se lăsa bine plătit.

După falimentul gazetei și revoluția de la de Villemessant a întemeiat pe data de 2 aprilie săptămânalul [Le] Face? i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris, în care va urma să publice des critici favorabile lui Offenbach. Pentru a intra în grațiile colectivului feminin de la Face? i cuno? tin? a cu barba?

ii din Paris, acesta a publicat o suită de dansuri numită Décaméron Dramatique, în care fiecare dans era dedicat unei alte actrițe. În același timp el a început să scrie critici muzicale. Situația materială a familiei sale i se prezenta însă în culori atât de sumbre, încât i-a destăinuit în acea perioadă unei surori intenția de a emigra în America [22]. Les Bouffes-Parisiens [ modificare modificare sursă ] Temerile compozitorului au fost spulberate de preluarea unei partituri ale sale de către mai tânărul coleg de breaslă Florimond Ronger Hervé în repertoriul teatrului său de varietăți Les Folies-Nouvelles, unde se reprezentaseră deja primele cancanuri în cadrul unei parodii a genului operei italiene, La Gargouillada.

Încurajat de succesul noii sale piese Oyayaye ou la Reine de Îles, o bufonerie în care un contrabasist se expune unui public ilustru, dar cu porniri canibale, Offenbach s-a hotărât să deschidă el însuși un teatru de varietăți.

Далекие звуки, на которые она не обращала особого внимания, сделались более различимыми. - Бомбы, - заметила Николь, обращаясь к Синему Доктору. - Как .

Un sediu potrivit pentru a atrage publicul i s-a părut a fi un mic teatru de lemn situat pe Champs Elysées, în apropierea giganticului Palais de l'Industrie, care urma să adăpostească Expoziția Universală din [23]. Cu ajutorul relațiilor pe care și le făcuse la Teatrul Francez și datorită presei favorabile pieselor sale Offenbach a reușit în vara lui să închirieze teatrul, pe care l-a numit Les Bouffes-Parisiens [24].

Cu ocazia inaugurării teatrului pe data de 5 iulie a început colaborarea compozitorului cu libretistul Ludovic Halévynepotul compozitorului Frommental. Tânărul, care era pe atunci un necunoscut, a conceput un prolog umoristic pentru seara inaugurării. Primele reprezentații pe scena de la Bouffes-Parisiens, mai ales opera bufă Cei doi orbi, au avut un ecou negativ în presă, chiar și de Villemessant s-a arătat în dezacord cu umorul lor cinic, dar s-au bucurat de aprobarea unui public care dorea în Face?

i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris rând să fie distrat și care se recruta în mare parte din rândurile provincialilor și străinilor veniți în orașul luminilor pentru a vizita Expoziția Universală [25]. Noua stea a teatrului a devenit Hortense Schneidero tânără cântăreață fără educație muzicală, dar având deja un trecut foarte aventuros pe scenele din provincie. Veniturile bune din primele luni de existență ale teatrului l-au determinat pe Offenbach să renunțe la postul de dirijor de la Théâtre français.

Ca sediu de iarnă pentru Les Bouffes el a închiriat tot un teatru de bâlci, fostul Théâtre des Jeunes Élèves, pe scena căruia a reprezentat în decembrie cu mare succes opereta Ba-ta-clan, bazată pe libretul lui Halévy. Piesa implica prin figura unui despot care nu înțelege chineza, limba supușilor săi, o anumită critică la situația politică actuală, însă era în același timp după gustul maselor, conținând numeroase pasaje dansante.

Noaptea în Paris

Compozițiile care au urmat au respectat modelul parodiei subiectelor și gesturilor emfatice tipice operei clasice [27]transferând adesea acțiunile pline de întorsături absurde într-un decor exotic, mitologic, medieval sau pur și simplu oniric pentru a evita asocierea cu actualitatea pariziană. Productivitatea artistului a fost ieșită din Face?

Face? i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris Dating fata de bucurie

i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris în acea perioadă; Offenbach a asigurat pe atunci mare parte din repertoriul teatrului său. Hortense Schneider a fost înlocuită îndupă cereri exagerate de onorariu, cu Lise Tautin, o interpretă congenială a muzicii offenbachiene și o parteneră ideală a colegului ei, comediantul Léonce. Datorită volumului mare de compoziții Offenbach a început după un timp să lucreze stereotip dar nu și-a pierdut popularitatea, ceea ce l-a determinat să facă împreună cu noul ansamblu turnee la Londra în și în diverse stațiuni balneare în cursul verii.

Jacques Offenbach fotografiat de Félix Nadar Deși celebru și cu priză la public, compozitorul nu a reușit Face? i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris să prospere economic cu Les Bouffes, ajungând chiar în situația penibilă de a trăi ascunzându-se de creditori.

Jacques Offenbach

Motivul principal se pare că a fost lipsa de abilitate a artistului în chestiunile pecuniare, evidentă în cazul alocării de fonduri nepermis de mari pentru rechizite, decoruri și diverse lucrări de renovare [30]. Ruinat, el și-a pus în mari speranțe în reprezentația operei Orfeu în Face? i cuno? tin? a cu barba? ii din Pariso satiră la adresa vieții burgheze reprezentată de zeii olimpieni.

Pregătirea reprezentației a fost plină de eșecuri: interpretul de flaut piccolo a căzut la pat în seara premierei, soprana din rolul Euridicei nu și-a interpretat rolul decât după ce a primit ca rechizită o piele veritabilă de tigru, și o conductă de gaze din fața teatrului a fost avariată.

Premiera operei din 21 octombrie nu a avut succesul la care se așteptase Offenbach, opereta a devenit renumită de-abia după câteva reprezentații, mai ales datorită criticilor negative, a adaosurilor ulterioare și a promovării operei de către Crémieux și Offennach în Le Figaro.

Cele de reprezentații Face? i cuno? tin? a cu barba? ii din Paris au urmat premierei l-au scos pe Offenbach din impas, dar i-au atras renumele unui scandalagiu.

Premiera următoarei sale opere bufe, Geneviève de Brabant, a avut loc în noiembrie sub supraveghere polițienească, datorită publicului care dădea valma la intrarea teatrului. Cu câștigul datorat operei Orfeu în infern compozitorul și-a construit o reședință de vară la Étretat în Normandia.

Datorită acestei relații, de care a profitat și Halévy în cariera sa politică, Offenbach a obținut cetățenia franceză la începutul anuluipentru a fi decorat peste un an cu Legiunea de Onoare, cel mai înalt ordin francez. Pe la mijlocul lunii februarie Offenach a organizat spectacolul Le Carnaval des Revues, care trecea în revistă cele mai celebre melodii ale sale și prezenta în plin carnaval mai multe parodii muzicale noi.

Printre acestea s-a numărat și scena Muzicianul viitorului Le Musicien de l'avenirun pamflet mai degrabă naiv la adresa lui Richard Wagner.

Two Days in Paris - Dos días en Paris - Con subtítulos por TV5MONDE LATINA

Wagner reușise cu mare greutate să fie reprezentat cu trei concerte la Opera Italiană din Pariscare nu avuseseră succes dar deveniseră datorită controverselor din presă notorii. Offenbach îl confruntă în farsa sa pe un Wagner aflat pe câmpurile elizee cu unii dintre marii compozitori ai trecutului, precum Mozart și Gluck. Aceștia sunt calificați drept desueți de către revoluționarul compozitor saxon, care prezintă o Simfonie a viitorului, ale cărei motive trebuie explicate în timpul interpretării, și o Tyrolienne d'avenir, care nu este altceva decât o pastișă a unui catren folcloristic tirolez.

Mai multe despre acest subiect